The Godfather

Primul post hmmm m-am gandit sa nu fie chiar asa de personal . . . si totusi . . . . .
Am spus ca in acest blog o sa scriu amintiri din viatza mea scurta, si asa , pana acum .
Dar incep prin a incerca sa va expun si voua o mare dilema a mea.

Nu cred ca Nasul e un film prost.Pur si simplu, nimeni nu ma poate convinge ca e o capodopera.Il gasesc pe alocuri fascinant (mai mult datorita aurei mitice care il inconjoara) si alocuri( in multe locuri ) plictisitor.Poate ca e vorba de asteptari mult prea mari .Dar cel putin nu pot fi acuzat ca nu i-am dat sanse.Am vazut filmul cand aveam vreo 12 ani la un var , si l-am vazut pe un video inchiriat si pe o caseta asa de harshita ca l-am luat drept alb-negru (si cam mut pt ca sonorul erat dat la minim ,dupa ce o vecina batuse-n tzeava din cauza chiotelor isterice starnite mai devreme de Lupul lui Chuck Norris). Prima data nu se pune :cum ar fii putut sa nu-mi placa?Toata lumea vorbea despre el cu asa o veneratie incat ar fii strambat din nas ar fii fost ca si cand as fii intrat intr-un templu cu ciorapii rupti.L-am revazut pe la 17 ani si . . . . . pauza.Nu m-a impresionat de nici un fel.Doar ca n-aveam curajul sa spun nimanui chestia asta, de frica sa nu fiu linsat.Poate ca nu fusesem destul de atent . . . Cum pentru mai totzi fusese o experientza religioasa,eu de ce eram ateu?Asa ca ultima oara l-am vazut acum cateva luni .Aveam emotii : viatza mea parea fara sens – nu-mi placuse Nasul , standardul dupa care toate filmele sunt masurate.Asa ca acum trebuia sa imi placa.M-am fortat din rasputeri .Tot nimic.Am incercat sa gasesc motive :poate ca,intre timp, devenisem fan Scorsese si masuram toate filmele cu mafioti dupa grila sa furioasa si energia lui bruta.In timp ce Nasul . . . Ei bine , e putin cam lent,nu-i asa? Unde sunt miscarile de camera?Unde sunt Rolling Stones( a, nu existau cand filmul se intampla)?Bucata din Sicilia cu dialogul italian ? Poate ca ar trebui taiata.Dar cea mai mare interpretare a lui Brando,cel mai mare actor al tuturor timpurilor ?Pur si simplu,m-a busit rasul. E imposibil sa te uitzi la el fara sa iti amintesti de toate parodiile si imitatiile de doi lei pe care le-ai vazut.Ceea ce din pacate transforma originalul intr-un soi de comicarie proasta.Mie de la Coppola tot Conversatia imi place mai mult.L-as putea vedea in bucla si tot ca si cum l-as vedea pentru prima oara m-ar fascina.nasul recunosc e o izbanda in toate departamentele tehnice.Dar ii lipseste impactul emotional.Nu stiu altii cum sunt dar eu,tinand cont de reputatie, ma asteptam la unul devastator.Povestea e ,uneori ,inutil de contorsionata.Pana la urma e vorba de o intriga eleganta si simpla in esenta, care poate fii rezumata intr-o fraza: un razboi brutal care are ca efect transferarea puterii de la un boss mafiot la fiul sau.Multe dintre personaje sunt pierdute pe drum (un rau de talia lui Barzini, care e principalul troublemaker , ar fi meritat mai mult de 7-10 minute din 3 ore).
Finalmente , e solemn ca o simfonie, infatuat , ii militeaza pe mafioti , n-are pic de umor sau auto-ironie.
Cel mai bun film din istorie? . . . . . . . Nu si pentru mine.
Si totusi cartea e mult mai buna . . . . . . . .