E Sâmbăta 6 Iunie 1998 . . . admitere in clasa a V-a. La proba de Limba si Literatura Romana compunerea cu titlul:”Cand nu vom mai fii copii” ne amuza. Mâinile noastre ar fi vrut mai mult sa rada decât sa scrie . Si chiar ne întrebam unii pe alţii : când . . . ? Trădam inocenta fara a îndrăzni totuşi nimic. Buzele cu litere de cerneala aşteptau cuvântul . S-a dat startul . . . am intrat la „Greceanu”.Cu un accent neplăcut am început sa distrugem vorbele prea mari si credinţe false. Am fost pur si simplu noi insine.La „Greceanu” am invatat si tot aici am respirat , am văzut si am auzit , am pierdut si am castigat. Au trecut de atunci 8 ani , 96 de luni , aproximativ 3000 de zile , am dat aproape 60 de teze , am adunat zâmbete , note si prieteni , iubiri si formule , poezii si drame , pauze si . . . si . . .
Ce drum si ce diferenţa!
Se apropie 6 Iunie 2006 . Festivitatea de închidere a clasei a XII – a . Prea târziu si totuşi prea devreme. Îmi place sa cred – parafrazându-l pe Lucian Blaga ca: „noi rămânem mereu aceeasi/pierduti in nesfarsitul Mai.” Da. Pentru ca deocamdată nu e Iunie . . . Si acum as vrea sa scriu o compunere cu titlul :”Când nu vom mai fii Greceanisti” dar sunt sigur ca urechile mele ar prefera sa cânte decât sa audă o asemenea fraza si-ar inventa mâini care sa le acopere . . . si totuşi . . . Plus ca eu sunt in continuare in căutarea răspunsului Când . . . ? Când . . . ? Când . . . ? O căutare de negasire.
Credeţi oare ca in 8 ani am avut timp de reverii ?
Deocamdată nu e Iunie . . . Dar atunci , ca in fiecare an , se vor cauta alte chipuri noi. Un alt Eu si un alt Tu , elevi la „Greceanu” si tot alţii sunt cei care pleacă .Noi n-am fi putut.
Mihai Barbu
( 30.10.2006 – Curs de Analiza )
P.S. Pentru elevi , la „Greceanu” , infinitul are 8 ani . S-ar putea sa nu fie posibil. Dar e adevarat. Aaaa. . . . era sa uit . Raspunsul este : niciodata.
