Dialog

De ce plingi?
- Pentru ca sint femeie ! – raspunde mamica.
- Nu inteleg … – zice micutul.
Mamica il imbratiseaza si spune :
- Si n-ai sa intelegi niciodata …
Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal :
- De ce plinge mamica ?
- Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! – a fost tot ce
i-a putut spune taticul.
Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :
- Doamne, de ce pling femeile asa de usor ?
- Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita.
I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili.
I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care
o trateaza adesea proprii copii.
Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii.
I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata,
chiar si atunci cind ei o ranesc cumplit.
I-am dat forta care-i permite sa continue cind toata lumea abandoneaza
I-am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoia.
Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei – locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.

Viata ca o poveste

Mi-am amintit povestioara aceasta pe care mi-a spus-o si mie un profesor din liceu. Mi-a placut si m-am gandit sa ti-o spun si tie. Da tie cititorule pentru ca in momentul acesta suntem doar noi doi eu ce scriu acum si tu care citesti.Sa purcedem la a va relata povestioara:

Un profesor de filozofie statea in fata studenilor sai avand cateva obiecte pe catedra. Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre avand diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Toti studentii au fost de acord ca borcanul este plin.Apoi, a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.Desigur,acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul este plin.Au fost din nou de acord ca este plin, si au ras. Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan,scuturandu-l usor. Desigur,nisipul a umplut spatiul ramas liber. “Acum, spuse profesorul aratand spre borcan, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa, prietenii . . . Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele.La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sau sa dati o petrecere.Aveti grija de pietrele mari in primul rand,de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile! Restul. ..este doar nisip.”

Exista si o continuare: Dupa ce toata lumea a fost de acord ca profesorul umpluse borcanul si daduse lectia de viata, parea ca nimic nu mai poate fi spus.Profesorul lua o halba de bere si o turna in borcan, care desi plin, absorbi intreaga cantitate de lichid, printre pietre, pietricele si nisip. Acum era intr-adevar plin. Si spuse: oricat de plina va va fi viata, intotdeauna veti gasi loc si pentru o bere cu prietenii!