Cruda realitate . . .

Stau si ma uit in jurul meu si observ cum mai toti oamenii ce ma inconjoara vor sa devina “Oameni mari” concept ce pentru ei e foarte diferit de ceea ce ar trebuii sau se presupune ca e normalitatea pentru ca ei sustin prin comportamentul lor oamenilor mari le plac cifrele. Si atunci cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodata: „Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri ii plac mai mult? Face colectie de fluturi?” Ci intreaba: „Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui? Numai atunci ei cred ca il cunosc. Daca le spui oamenilor mari: „Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis…” ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa. Lor trebuie sa le spui: „Am vazut o casa care costa o suta de mii de franci”.„Ce frumoasa e!” vor exclama atunci.”

Ciresele

---

Am reusit in aceasta vara sa-mi astampar pofta de cirese.
Imi plac foarte mult. Doar gândul la rotunjimile strălucitoare si îmbujorate agatate intre frunze in miezul verii, îmi gâdila pofta.
Afara e cald, uneori insuportabil de cald, dar soarele are treburile lui si printre altele trebuie sa adune in mărgele purpurii, dulceaţa si aroma.
Mâinile aduna febril boabe roşii si le scalda apoi, pentru câteva clipe, in apa rece scoasa din pântecul adânc al pamantului. Apuci codita firava pe care o simţi întinsa sub greutatea rubinului atârnat la celalalt capăt. Priveşti in soare minunea rotunjita perfect, o apuci, mai întâi cu buzele si senzaţia de plăcuta răcoare coboară ca un fior spre gat, o mângâi uşor cu limba si o rostogoleşti spre menghina măselelor care strâng si pocnind eliberează sucul saltaret al dimineţilor de vara sprinţara nerăbdătoare in aşteptarea iubirii soarelui. Închizi ochii pentru a simţi mai adânc plăcerea. Inghiti si laşi sa alunece uşor de-a lungul gatului inghititura de rai. Apuci o alta codita împovărata de mărgeaua rubinie. Si inca una . . . pana cand farfuria se goleşte si pentru a nu lăsa regretele sa-ti strice starea de bine, dai fuga in gradina pentru a mai pacali odată vara cu o mana de cirese furate din avuţia ce cu migala o aseaza in fiecare an in jurul nostru îmbiindu-ne, ademenintu- ne, rasfatandu- ne pe noi veşnicii copii.