Ciresele
Posted by tz4v4 on November 14, 2008
Am reusit in aceasta vara sa-mi astampar pofta de cirese.
Imi plac foarte mult. Doar gândul la rotunjimile strălucitoare si îmbujorate agatate intre frunze in miezul verii, îmi gâdila pofta.
Afara e cald, uneori insuportabil de cald, dar soarele are treburile lui si printre altele trebuie sa adune in mărgele purpurii, dulceaţa si aroma.
Mâinile aduna febril boabe roşii si le scalda apoi, pentru câteva clipe, in apa rece scoasa din pântecul adânc al pamantului. Apuci codita firava pe care o simţi întinsa sub greutatea rubinului atârnat la celalalt capăt. Priveşti in soare minunea rotunjita perfect, o apuci, mai întâi cu buzele si senzaţia de plăcuta răcoare coboară ca un fior spre gat, o mângâi uşor cu limba si o rostogoleşti spre menghina măselelor care strâng si pocnind eliberează sucul saltaret al dimineţilor de vara sprinţara nerăbdătoare in aşteptarea iubirii soarelui. Închizi ochii pentru a simţi mai adânc plăcerea. Inghiti si laşi sa alunece uşor de-a lungul gatului inghititura de rai. Apuci o alta codita împovărata de mărgeaua rubinie. Si inca una . . . pana cand farfuria se goleşte si pentru a nu lăsa regretele sa-ti strice starea de bine, dai fuga in gradina pentru a mai pacali odată vara cu o mana de cirese furate din avuţia ce cu migala o aseaza in fiecare an in jurul nostru îmbiindu-ne, ademenintu- ne, rasfatandu- ne pe noi veşnicii copii.
