Nu i-ar fi placut titlul. Cred ca mi-ar fi trantit un “shut the fuck up, motherfucker!” de mi-ar fi mers fulgii. Sa zicem ca, incepand cu 28 Iunie 2008 am prins tupeu. Desi nu m-a cunoscut – si chiar daca m-ar fi cunoscut ma indoiesc ca s-ar fi deranjuat pentru mine. Ei bine, eu unul am de gand sa ma deranjez.
” Carlin mi-a influentat religia vorbirea si scrierile. Carlin mi-a devenit religie in locul catolicismului.Mi-am zis mereu ca-i suficient timp sa ii dau lui Carlin ce-si dorea. Din pacate, s-a dus prea devreme . . . A fost, si probabil, va ramane, cel mai destept om pe care l-am cunoscut.” Am ales sa incep cu cucintele lui Kevin Smith, scris la cateva zile dupa ce arguably cel mai influent stand up comedian dintotdeauna a plecat sa se odihneasca putin. Nu-i vorba de lene si nici de falsa pudoare – nu-mi permit sa scrijelesc aici un omagiu clasic, in primul rand pentru ca george ar rade si cu fundul si in al doilea pentru ca ar suna exact ca un faux-pas ( bullshit, zicea el ) dintre cele pe care le infiera cel mai abitir in speach-urile vulgar/hilare ce l-au facut celebru.
I’m a modern man. A man for the milenium. Digital and smoke free. A diversified multicultural postmodern deconstructionist, politicaly, anatomicly and ecologicly incorect. I’ve been uplinked and downloaded, I’ve been inputted and outsourced. I know the upside of downsizeing. I know the downside of upgradeing.
Prefer sa il las sa vorbeasca de dincolo de mormant – dupa 40 de ani de comedie, 14 HBO specials, munti de alcool, o seama de scrieri alese pe spranceana si o mana de roluri care merg de la cult ( seria Bill and Ted ) la desavarsit ( Jersey Girl ), trecand prin autostopistul din Jay and Silent Bob Strike Back, cum sa te apuci de un portret, fie el si telegrafic.
I interact whith my database and my database is in cyberspace, so I’m interactive, I’m hyperactive and from time to time I’m radioactive.
As pofti totusi sa precizez ceva – delirurile verbale marca George Carlin nu puteau fi depasite decat de inteligenta-i infaticabila si de satira-i usturatoare. Stiu ca spunem “geniu” mai des decat ar trebuii – sa ne fie invatatura de minte.
I’m feeling; I’m caring; I’m healing; I’m sharing. My output is down, but my income is up. . . I read junk-mail; I eat junk-food; i buy junk bonds; I watch trash sports. I’m gender specific, capital intensive, user frendly, and lactose intolerant.
Si inca ceva – veti remarca, in absolut fiecare dintre spectacolele produse dupa anii ’80 cum, la un moment dat, pe la mijlocul tiradelor furibunde, hohotele de ras au sa inghete pe buze si veti fi siliti ( ma rog, daca e cazul ) sa ganditi, sa ganditi aprig.
I bought a microwave at a minimall; I bought a minivan at a megastore. I eat fastfood in the slow lane. I’m toll free, bite size, ready to wear, and i come in all sizes; a fully equiped, factory authorized, hospital tested, clinically proven, scientifically formulated medical miracle.
Si dupa ce veti fi gandit veti fi voit sa va muscati buzele, pana la sange – omul din fata voastra, cere pare sa stearga pe jos voios cu albii, cu negrii, cu evreii, cu Dumnezeu, cu Allah si cu Buddha, cu politicieni si esteticieni, cu sinucigasi si cu latifundari, spune de fapt cam ce trebuie spus, o spune raspicat, o spune articulat, o spune asa cum(cand?) trebuie.
I’m a rude dude but I’m the real deal, lean and mean, cocked, locked and ready to rock; rough, tough, and hard to bluff.
Dati search pe YouTube, dati iama pe internet, cumparati-va DVD-urile sau scrieti la HBO sa achizitionati show-urile, cautati-l, gasiti-l si aplaudati-l pe omul care declara zambind ca singurul Dumnezeu pe care l-a cunoscut este Joe Pesci. . . E tarziu, recunosc, dar nu e inca prea tarziu.
I take it slow; I go with the flow; I ride with the tide; I got glide in my stride; driveing and moving; sailing and spining, jiving and grooving, wailing and wining. I don’t snooze so I don’t lose . . . I’m hanging in, there ain’t no doubt, and I’m hanging tough, over and out.
Si mai recunosc ca ar fi fost incheierea perfecta, dar daca am inceput cu un prieten veritabil voi incheia cu altul. Doamnelor si domnilor Jerry Seinfeld: “Stiu ca George nu credea in rai sau in iad. Ca si moartea, erau doar pretextul pentru comedie. Si ma intristez si mai tare cand ma gandesc ca, atunci cand ma voi apropia de propru-mi sfarsit, indiferent de ce tavalug existential, impiedicat si cataclismic voi avea parte, in acea clipa va trebui sa gandesc – “Carlin a facut-o deja”.”
